Mercedes-Benz este un constructor sinonim cu siguranţa rutieră. Incă de la mijlocul secolului trecut, producătorul german a fost un constant inovator în materie de siguranţă pasivă. Protecţia ocupanţilor a fost întotdeauna în prim-plan iar anul acesta marchează aniversarea introducerii câtorva inovaţii Mercedes. Astfel, în 1959 era lansată caroseria „securizată”, în acelaşi an încep primele teste de impact, în 1969 începe analiza accidentelor reale iar în 1989 este introdus rollbar-ul automat pentru modelele cabrio.
Totul a început cu 80 de ani în urmă când Mercedes-Benz îl angaja pe inginerul de origine maghiară Béla Barényi. La interviu, acesta prezintă câteva din viziunile sale cu privire la o maşină a viitorului sigură, capabilă să protejeze ocupanţii în cazul unui accident. La data de 1 august1939, este însărcinat cu conducerea noului departament de siguranţă.
In 1966 Barényi, împreună cu noul director al Mercedes-Benz, Hans Scherenberg, a proiectat un sistem de siguranţă pasivă care este aplicat şi astăzi. Prin termenul de siguranţă pasivă se înţelege totalitatea soluţiilor de proiectare specifice care protejează ocupanţii unui vehicul în cazul unui accident. Siguranţa activă este total diferită. Aceasta utilizează sisteme ce intervin în stilul de şofat cu scopul de a limita severitatea unui accident sau de a-l evita.
In întreaga sa carieră la Mercedes-Benz, Béla Barényi a înregistrat peste 2500 de invenţii brevetate între 1939 şi 1972, majoritatea în domeniul securităţii vehiculelor.
Cercetarea în domeniul siguranţei
Multe inovaţii în domeniul siguranţei pasive nu ar fi fost posibile fără cercetare. Cu 60 de ani în urmă, pe 10 septembrie 1959, au loc pentru prima dată la uzina din Sindelfingen, teste de impact cu automobile complete. In paralel, Mercedes-Benz a testat componente individuale, urmărindu-le comportamentul în cazul unui impact.
Vehicule experimentale
Pentru a studia mai uşor comportamentul anumitor componente în cazul unui accident, Mercedes-Benz a construit în anii `70 o serie de prototipuri denumite Experimental Safety Vehicles (ESV). De atunci, au fost proiectate o serie de astfel de autovehicule pe care germanii le-au numit şi Experimental-Sicherheitsfahrzeug (ESF).
Spre exemplu, cu modelul ESF 24 din 1974 bazat pe S-Class seria 116 au fost testate diverse elemente de siguranţă pasivă precum centurile pretensionate şi airbag-urile (premiera în 1981 cu S-Class) dar şi scaunele cu centuri integrate (premiera 1989 cu SL).
Primii paşi
Proiectul de debut al lui Barényi la Mercedes-Benz a fost un nou tip de podea. Această platformă nu doar asigura un confort superior datorită reducerii vibraţiilor ci proteja mult mai bine ocupanţii vehiculului în cazul unui impact lateral.
Data de 23 aprilie 1949 marchează un nou pas în istoria siguranţei pasive. Atunci este patentat sistemul de zăvorâre a uşilor care le menţine închise pe durata unui accident, atunci când automobilul se răstoarnă. Astfel, ocupanţii nu sunt proiectaţi în afara automobilului.
In 1958, Mercedes-Benz echipează toate automobilele sale cu centuri de siguranţă în faţă, însă obligativitatea centurilor a fost introdusă în Germania Federală abia în 1976.
Seria 111, un exemplu de referinţă
In anii `50 viziunile lui Béla Barényi încep să fie puse în practică. Acesta îşi imaginează un automobil a cărui caroserie să absoarbă o parte din energia cinetică generată de o coliziune prin deformarea unor zone-ţintă predefinite din partea faţă sau spate a maşinii. Această idee, în combinaţie cu o celulă centrală rigidă, protejează cel mai bine pasagerii în cazul unui accident.
Conceptul a fost patentat în 1951 şi a debutat în producţia de serie în 1959 pe seria W 111, cunoscut sub denumirea de „coadă de rândunică”. Acest model aduce şi alte inovaţii în materie de siguranţă pasivă precum tabloul de bord fără elemente ascuţite, volanul cu pernă de impact şi portiere cu zăvorâre.
Te-ar mai putea interesa si: TEST: Sisteme de frânare automată
Siguranţa pasivă face parte din cultura Mercedes-Benz
De-a lungul deceniilor, Mercedes-Benz a adus o mulţime de inovaţii în materie de siguranţă pasivă. Dezvoltarea airbag-ului a început în 1966, patentul fiind înregistrat în 1971. In premieră, airbag-ul pentru şofer a fost introdus în producţia de serie în 1981 pe seria 126 S-Class. Având o importanţă fundamentală, această inovaţie a fost adoptată imediat de toţi producătorii de automobile, astăzii fiind obligatorie.
Principiul de operare al airbag-ului este acelaşi şi astăzi: dacă senzorii înregistrează un accident, airbag-ul este declanşat cu o viteză de ordinul milisecundelor. Un generator cu gaz umple airbag-ul care protejează ocupantul, frontal sau lateral.
In prezent, automobilele sunt echipate cu mai multe tipuri de airbag-uri, ca parte integrantă a sistemului de siguranţă pasivă. Astfel, avem airbag-uri pentru genunchi, pentru torace/pelvis sau cele cortină ce acoperă suprafaţa vitrată laterală.
Decapotabile mai sigure
Odată cu seria R129 a roadster-ului SL, Mercedes-Benz a îmbunătăţit conceptul de siguranţă rutieră în cadrul automobilelor cabrio. Până atunci, aceste maşini erau echipate cu un arc de securitate care, de multe ori, altera designul superb al unui cabriolet. Ne amintim de Golf Mk1 Cabrio sau Triumph Stag…
Cu SL, Mercedes-Benz a venit cu o idee pe cât de simplă, pe atât de reuşită. Rollbar-ul din oţel foarte rezistent este mascat la orizontală de compartimentul acoperişului. In cazul unei eminente răsturnări, senzorii declanşează acest rollbar, ridicându-l la verticală în 0,3 secunde!
Acum 30 de ani, în martie 1989, seria R 129 debuta la Geneva Motor Show. Pe lângă rollbar-ul automatic, notăm alte elemente de siguranţa pasivă: scaunele integrale, având încorporate centurile pretensionate.
